Capitolul I – Consideraţii generale despre fondurile europene

Capitolul I – Consideraţii generale despre fondurile europene 

Managementul este  principala cale de crestere economica

( Peter  Drucker ) 

                    1.1 Prezentarea surselor de finanţare ale fondurilor structurale 

               Fondurile Structurale¹ sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale intre regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.  Pentru programarea 2007-2013 exista trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri structurale respectiv:

1. Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR);
2. Fondul Social European(FSE);
3. Fondul de Coeziune (FC);

şi două Acţiuni Complementare, respectiv:

1. Fondul European pentru Agricultură şi Dezvolare Rurală (FEADR);
2. Fondul European pentru Pescuit (FEP).

               Fonduri Structurale nu constituie o sursă unică de finanţare în cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acoperă zona să  tematica specifică. Fondurile Structurale nu finanţează proiecte individuale separate.  Ele finanţează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre şi Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană.

                 Ajutorul structural reprezintă efectiv, în acest fel, o valoare adăugată pentru teritoriile eligibile; statele membre sunt obligate să menţină angajamentele financiare la acelaşi nivel la care se aflau la începutul perioadei de programare.  

I) Fondul European de Dezvoltare Regională  ( F.E.D.R) 

               Articolul 160 din Tratat prevede ca Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) este destinat să redreseze principalele dezechilibre regionale din Comunitate. Astfel, FEDER contribuie la reducerea diferenţei între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni şi la recuperarea decalajului de către regiunile cele mai puţin favorizate, inclusiv zonele rurale şi urbane, zonele industriale în declin, precum şi regiunile afectate de un handicap geografic său natural, precum regiunile insulare şi zonele muntoase, zonele cu densitate mică a populaţiei şi regiunile de frontieră."Regulamentrul (CE) Nr. 1080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999" stabileşte principalele tipuri de investiţii ce vor fi finanţate prin FEDR, după cum urmează:

          FEDER contribuie la finanţarea:

• Investiţiilor productive care contribuie la crearea şi salvgardarea locurilor de munca durabile, în special prin intermediul unor ajutoare directe pentru investiţiile efectuate îndeosebi în IMM-uri;
• Investiţiilor în infrastructuri;
• Dezvoltării potenţialului endogen prin măsuri de susţinere a dezvoltării regionale şi locale. Aceste măsuri cuprind asistenta şi serviciile pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, crearea şi dezvoltarea instrumentelor de finanţare precum capitalul de risc, fondurile de împrumut şi de garanţie, fondurile de dezvoltare locală, subvenţiile la dobânda, conectarea la reţea, cooperarea şi schimbul de experienţa intre regiuni, oraşe şi factorii sociali, economici şi de mediu relevanţi;
• Asistentei tehnice.

II) Fondul Social European (FSE) 

            Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a dispoziţiilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune1 introduce cadrul în care se înscrie acţiunea Fondurilor structurale şi a Fondului de coeziune şi stabileşte în principal obiectivele, principiile şi normele de parteneriat, de programare, de evaluare şi de gestiune. în consecinţă, este oportun să se definească misiunea Fondului Social European (FSE) în raport cu atribuţiile care îi sunt consacrate în conformitate cu articolul 146 din Tratat şi în cadrul acţiunii statelor membre şi a Comunităţii care are ca obiectiv elaborarea unei strategii coordonate pentru ocuparea forţei de muncă în conformitate cu articolul 125 din Tratat.

             FSE contribuie la priorităţile Comunităţii² în ceea ce priveşte intensificarea coeziunii economice şi sociale prin îmbunatăţirea ocupării forţei de muncă şi a posibilităţilor de angajare, prin încurajarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi o îmbunătăţire cantitativă şi calitativă a ocupării forţei de muncă. în acest scop, FSE sprijină politicile statelor membre al căror scop este de a realiza ocuparea întregii forţe de muncă, precum şi calitatea şi productivitatea muncii, de a promova asimilarea socială, în special accesul persoanelor defavorizate la angajare şi de a reduce disparităţile naţionale, regionale şi locale în domeniul ocupării forţei de muncă.

                În special, FSE susţine acţiunile conforme cu măsurile pe care statele membre le adoptă pe baza liniilor directoare din cadrul strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă, astfel cum au fost încorporate în liniile directoare integrate pentru ocuparea şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, precum şi al recomandărilor care le însoţesc.

                Pentru îndeplinirea misiunii FSE susţine priorităţile Comunităţii în ceea ce priveşte necesitatea consolidării coeziunii sociale, a creşterii productivităţii şi competitivităţii şi încurajării creşterii economice şi a dezvoltării durabile. în acest proces, FSE ţine seama de priorităţile şi obiectivele pertinente ale Comunităţii din domeniul educaţiei şi formării profesionale, al creşterii participării persoanelor inactive din punct de vedere economic la piaţa muncii, al combaterii excluderii sociale - în special aceea a categoriilor defavorizate, precum persoanele handicapate, al promovării egalităţii între bărbaţi şi femei şi al nediscriminarii. 

III) Fondul de Coeziune (F.C)

         Scopul acestui Fond este acela al intensificării coeziunii economice şi sociale în cadrul Comunităţii, în perspectiva promovării unei dezvoltări durabile. Fondul intervine pentru acţiuni din domeniile enumerate în continuare, respectând un echilibru corect şi ţinând seama de necesităţile de investiţie şi de infrastructură specifice fiecărui stat membru beneficiar:

• Reţelele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes comun enumerate în Decizia nr. 1692/96/CE;
• Mediul face parte din priorităţile politicii comunitare de protecţie a mediului, astfel cum au fost definite în programul de politica şi de acţiune din domeniul mediului. în acest context, Fondul poate să intervină, de asemenea, în domenii legate de dezvoltarea durabilă care prezintă avantaje clare pentru mediu, precum eficacitatea energetică şi energiile regenerabile, iar în ceea ce priveşte transportul care nu are legătură cu reţelele transeuropene, transportul feroviar, transportul pe căile navigabile interne, transportul maritim, sistemele de transport intermodal şi interoperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim şi aerian, transporturile urbane specifice şi transporturile publice; Echilibrul corect al asistentei se defineşte p rin parteneriat intre statele membre şi Comisie.

        Următoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru o intervenţie din cadrul Fondului:

(a) Dobânzile debitoare; 
(b) Achiziţionarea unor terenuri la o sumă mai mare cu 10% din totalul cheltuielilor eligibile pentru acţiunea în cauză; 
(c) Locuinţa; 
(d) Dărâmarea centralelor nucleare; şi 
(e) Taxa pe valoarea adăugată recuperabilă.

         Prin intermediul acestui fond pot fi finanţate şi proiectele majore, prin proiect major înţelegându-se proiectul care include un ansamblu de lucrări, activităţi sau servicii destinate să îndeplinească  o funcţie indivizibilă cu caracter economic său tehnic clar, care urmăreşte obiective identificate clar şi al cărui cost total depăşeşte 25 de milioane EUR pentru mediul înconjurător şi 50 de milioane EUR pentru alte domenii.

            În cazul unor astfel de intiative, Statul Membru sau Autoritatea de Management furnizează Comisiei următoarele informaţii privind proiectele majore:

• Informaţii privind organismul care va fi responsabil pentru aplicare;
• Informaţii privind natura investiţiilor şi descrierea lor, precum şi pachetul financiar şi localizarea să;
• Rezultatele studiilor de fezabilitate;
• Un calendar de execuţie şi, în cazul în care perioada de aplicare a operaţiunii în cauză ar trebui să fie mai lungă decât perioada de programare, transele pentru care se cere o cofinanţare comunitară pe perioada de programare 2007-2013;
• O analiză costuri-beneficii care conţine o analiză a riscurilor, precum şi impactul previzibil asupra sectorului în cauza şi asupra situaţiei socio-economice a statului membru şi/sau a regiunii şi, dacă este posibil, după caz, a altor regiuni din Comunitate;
• O analiză a impactului de mediu;
• Justificarea participării publice;
• Planul de finanţare care conţine suma totală a resurselor financiare prevăzute şi suma prevăzută pentru contribuţia din Fonduri, a BEI, a FEI şi din orice altă sursă de finanţare comunitară, inclusiv planul indicativ anual al contribuţiei financiare din FEDER sau din Fondul de Coeziune pentru proiectul respectiv.

              Comisia evaluează proiectul major, consultându-se, după  caz, cu experţi externi, inclusiv cu BEI, verificând coerenta acestuia cu priorităţile programului operaţional, contribuţia la realizarea obiectivelor acestor priorităţi şi coerenta cu celelalte politici comunitare şi adoptă o decizie în termen de cel mult trei luni de la prezentarea unui proiect major de către statul membru sau autoritatea de gestiune 
 

1.2 Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013 
 

          Conform noului acquis privind Politica de Coeziune a Uniunii Europene, fiecare Stat Membru elaborează un Cadru Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), ca document de referinţă pentru programarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune.

           Acest document nu va servi însă ca instrument de management, ci ca document strategic prin care se stabilesc priorităţile de intervenţie ale Fondurilor Structurale şi de Coeziune în perioada de referinţă. CSNR face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare, stabilite în Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, şi priorităţile la nivel european - Orientările Strategice Comunitare (OSC) privind Coeziunea 2007-2013 şi Liniile Directoare Integrate ale UE pentru Creştere Economică şi Locuri de Muncă 2005-2008 . Bază pentru elaborarea acestui document strategic de planificare pe termen mediu a Fondurilor Structurale şi de Coeziune a constituit-o Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, aprobat de Guvernul României în luna decembrie 2005. Este însă de menţionat că, deşi CSNR preia şi sintetizează elementele principale incluse în Analiza şi Strategia PND, acestea sunt reorganizate în funcţie de cele 3 Priorităţi şi cele 11 Direcţii de acţiune (Guidelines) din Orientările Strategice Comunitare, reflectând astfel încadrarea CSNR în principiile europene ale Politicii de Coeziune.

              Este extrem de important de subliniat legătura între CSNR şi Programele Operaţionale (PO). În cadrul pachetului care se negociază cu Comisia Europeană, CSNR reprezintă strategia globală de utilizare a Fondurilor Structurale şi de Coeziune, iar diversele PO reprezintă instrumentele³ prin care se realizează diversele prevederi ale CSNR. Din acest motiv, trebuie evidenţiate foarte clar conexiunile şi intercondiţionările strategice între CSNR şi PO.  

• Analiza socio-economică  – aspecte principale

           Rămân încă destule probleme care trebuie soluţionate pentru a impulsiona dezvoltarea economiei româneşti. Sunt necesare intervenţii structurale majore pe termen lung, în următoarele domenii:

1. Infrastructura de bază – calitatea slabă şi ineficienţa serviciilor de furnizare a apei

potabile, canalizare şi de management al deşeurilor, precum şi a sistemului de transport rutier, feroviar, aerian şi naval, ca şi lipsa inter-conectivităţii, constituie frâne în calea dezvoltării. Toate acestea sunt dublate de un nivel scăzut al cunoştinţelor în domeniul protecţiei mediului înconjurător, administrarea defectuoasă a acestuia, precum şi utilizarea ineficientă a resurselor de energie.

2. Competitivitatea economică – productivitatea scăzută, echipamentele şi tehnologia

învechite, ineficienţa energetică, spiritul antreprenorial insuficient dezvoltat, un climat de afaceri dificil şi lipsa unei infrastructuri adecvate pentru sprijinirea mediului de afaceri, accesul limitat la finanţare şi investiţiile insuficiente în cercetare-dezvoltare şi tehnologiile informaţiei şi comunicării (TIC), toate afectează dezvoltarea mediului de afaceri.

3. Capitalul uman - capacitatea limitată a sistemului de educaţie şi formare profesională

continuă  de a răspunde nevoilor unei economii moderne bazate pe cunoaştere, atenţia redusă acordată educaţiei, insuficienta corelare între educaţie, formarea profesională iniţială şi formarea profesională continuă. Inegalitatea de şanse duce la excluderea socială a categoriilor vulnerabile, cum ar fi femeile, persoanele cu dizabilităţi şi etnia romă.

4. Capacitatea administrativă – serviciile publice sunt slab dezvoltate şi „neprietenoase”.

Capacitatea administrativă insuficientă este reflectată în structuri de management neperformante, abilităţi nesatisfăcătoare ale funcţionarilor publici, cooperare interinstituţională inadecvată, care conduc într-un final la calitatea slabă a serviciilor furnizate societăţii, punând astfel în pericol dezvoltarea socio-economică. În mod special, este necesară consolidarea în continuare a managementului fondurilor comunitare pentru utilizarea eficientă a acestora în scopul promovării dezvoltării economice şi sociale.

5. Dimensiunea teritorială - ca urmare a restructurării industriei, au apărut foarte rapid

decalaje între regiuni, acestea continuând să crească. Disparităţile dintre mediul urban şi cel rural sunt de asemenea mari şi în continuă creştere. Acest fenomen este şi mai pregnant atunci când se compară nivelul de dezvoltare al regiunii Bucureşti–Ilfov cu restul ţării. ISD sunt atrase, de obicei, în regiunile mai dezvoltate, ceea ce conduce la creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni. Atât zonele urbane cât şi zonele rurale se confruntă cu probleme legate de infrastructură (din cauza investiţiilor insuficiente), de dezvoltare economică locală şi de mediul social. Totodată, zonele rurale depind excesiv de agricultură. În aceste zone, infrastructura şi serviciile de sprijin pentru afaceri sunt foarte slab dezvoltate sau chiar inexistente Este necesară o abordare mai structurată în ceea ce priveşte nivelul teritorial al diverselor politici de dezvoltare sectoriale şi inter-sectoriale şi măsurilor derivate din acestea.  

• Priorităţi şi acţiuni

           Priorităţile CSNR au fost formulate ca răspuns strategic al Guvernului la problemele economice actuale şi în vederea creării oportunităţilor pe care România şi le doreşte. CSNR vizează armonizarea tuturor acestor priorităţi într-o strategie coerentă, care să fie adecvată pentru România, dar care să se şi conformeze strategiilor Uniunii Europene, inclusiv Strategia de la Lisabona, şi să aibă ca efect dezvoltarea economică şi creşterea numărului de locuri de muncă.

             Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene –  investiţiile în infrastructură vor îmbunătăţi calitatea reţelelor rutiere şi feroviare, precum şi a navigaţiei pe Dunăre (axele prioritare TEN-T nr. 7, 18 şi 22) şi vor sprijini dezvoltarea mediului de afaceri şi crearea de noi locuri de muncă. Investiţiile vor îmbunătăţi, de asemenea, accesibilitatea şi inter-conectivitatea dintre drumurile naţionale, judeţene şi locale, căi ferate, aeroporturi şi servicii navale, asigurând totodată legături mai bune cu rutele TEN-T. Investiţiile vor îmbunătăţi accesul la pieţe mai extinse şi toate acţiunile vor contribui la reducerea duratei călătoriilor şi costurilor de transport. Investiţiile în infrastructura de mediu vor contribui la îmbunătăţirea sistemelor de management al apei potabile şi a deşeurilor menajere la standarde europene. O eficienţă energetică mai mare de-a lungul întregului lanţ – producţie, transport, distribuţie şi utilizare finală – va îmbunătăţi competitivitatea economică şi calitatea aerului şi vor crea premizele unei dezvoltări durabile. Eforturile se vor concentra pe un management mai eficient al mediului natural şi pe utilizarea durabilă a resurselor naturale.

                Creşterea competitivităţii⁴ pe termen lung a economiei româneşti – strategia va contribui la construirea unei baze de producţie şi antreprenoriale dinamice, va sprijini crearea şi dezvoltarea de noi afaceri, în special prin investiţii în produse şi servicii cu o valoare adăugată mai mare. Se va încuraja inovarea şi se va îmbunătăţi procesul de punere în practică a rezultatelor activităţilor de cercetare şi dezvoltare la oportunităţile de piaţă, precum şi accesul la finanţare şi TIC. Întreprinderile mici şi mijlocii vor beneficia de ajutoare pentru investiţii şi vor fi sprijinite prin servicii de consiliere pentru afaceri de calitate, precum şi prin asigurarea accesului la alte tipuri de servicii necesare dezvoltării şi creării de noi locuri de muncă. Turismul va fi sprijinit, de asemenea, acesta fiind un important motor al dezvoltării.

                 Dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman din România - strategia va urmări sprijinirea sistemului de învăţământ şi formare profesională în scopul îmbunătăţirii calităţii educaţiei şi calificărilor indivizilor, precum şi pentru asigurarea unei mai mari flexibilităţi a sistemului educaţional. Totodată, se va acorda sprijin pentru creşterea accesului şi participării la educaţie şi pentru creşterea adaptabilităţii sistemului de educaţie şi formare profesională în vederea furnizării cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare unei economii moderne şi în plină dezvoltare.

                   Creşterea adaptabilităţii, dezvoltarea spiritului antreprenorial şi învăţarea pe parcursul întregii vieţi se vor afla în centrul politicilor în domeniu, iar angajatorii vor fi încurajaţi să investească în capitalul uman. Pentru a beneficia de sisteme educaţionale şi de formare profesională de calitate, se impune modernizarea infrastructurii educaţionale şi de formare, inclusiv prin dotarea cu echipamente şcolare şi TIC. Se vor sprijini acţiunile de combatere a excluziunii sociale şi de promovare a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile (femeile, minorităţile etnice, persoanele cu dizabilităţi) care reprezintă categorii dezavantajate pe piaţa forţei de muncă, astfel încât acestea să poată beneficia de noile oportunităţi de angajare care vor fi create. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate şi îngrijire va contribui la regenerarea economică prin reducerea costurilor şi a perioadelor de inactivitate.

Consolidarea unei capacităţi administrative eficiente – strategia va îmbunătăţi managementul în sectorul public.

                  Investiţiile vor contribui la îmbunătăţirea procesului de elaborare a politicilor şi a proceselor decizionale în domeniul managementului public, la dezvoltarea unui sistem al funcţiei publice modern, flexibil şi reactiv, precum şi la îmbunătăţirea standardelor de calitate şi eficienţă în furnizarea serviciilor publice. Acţiunile vor viză, cu prioritate, acele domenii administrative unde se poate înregistra cel mai mare impact din punctul de vedere al stimulării dezvoltării socio-economice şi al mediului de afaceri, precum şi al combaterii deficienţelor economiei române.

                  Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate – scopul este stoparea şi, eventual, inversarea tendinţei de accentuare a disparităţilor de dezvoltare prin sprijinirea şi promovarea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate a Regiunilor. Acţiunile vor sprijini dezvoltarea regiunilor prin crearea condiţiilor necesare stimulării creşterii economice a regiunilor mai puţin dezvoltate, precum şi restructurarea zonelor rurale şi urbane.

                  Investiţiile se vor concentra pe consolidarea infrastructurii şi stabilirea legăturilor locale cu reţelele naţionale, europene şi inter-continentale care conectează România la pieţele internaţionale. Acţiunile vor viza coridoarele şi polii de dezvoltare existenţi sau emergenţi şi vor crea condiţiile necesare dezvoltării integrate, stabilind conexiunile cu reţelele regionale, naţionale şi trans-europene. Sprijinul acordat va contribui la consolidarea mediului de afaceri local şi regional şi la dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural în vederea sprijinirii turismului şi dezvoltării mediului urban. Realizarea coeziunii teritoriale se va sprijini pe cadrul strategic pe termen lung stabilit prin Conceptul strategic de dezvoltare⁵ spaţială şi integrare în structurile spaţiale europene 2007–2025.  
 
 

  Tabel nr. 1: Programele Operaţionale

            Suma totală a Fondurilor Structurale şi de Coeziune alocate României este de 19,668 miliarde Euro, din care 12,661 miliarde Euro reprezintă  Fonduri Structurale în cadrul Obiectivului „Convergenţă”, 6,552 miliarde Euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune, iar 0,455 miliarde Euro sunt alocate Obiectivului „Cooperare Teritorială Europeană” (inclusiv transferurile la Instrumentul pentru Asistenţă de Pre-Aderare - IPA şi Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat - ENPI).

           Tabelul financiar al CSNR prezintă defalcarea pe Programe Operaţionale a sumei totale corespunzătoare contribuţiei Fondurilor Structurale din cadrul Obiectivului Convergenţă şi Fondului de Coeziune, care se ridică la suma totală de 19,213 miliarde Euro.  

• Mecanismele de implementare

             Atribuţiile instituţiilor implicate în gestionarea Instrumentelor Structurale din România au fost stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 497/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Coordonarea la nivel naţional a gestionării acestor fonduri revine Ministerului Economiei şi Finanţelor, în timp ce coordonarea strategică va fi asigurată de Comitetul Naţional de Coordonare pentru Instrumentele Structurale, înfiinţat conform HG nr. 1200/2004. Managementul Programelor Operaţionale a fost reglementat prin HG nr. 497/2004 cu modificările şi completările ulterioare, fiind stabilite Autorităţile de Management şi Organismele Intermediare.

             În ceea ce priveşte managementul financiar şi controlul, Ministerul Economiei şi Finanţelor⁶ a fost desemnat să îndeplinească rolul de Autoritate de Certificare pentru toate Programele Operaţionale. Organismul competent responsabil cu primirea plăţilor de la Comisia Europeană aferente contribuţiilor din FEDR, FSE şi FC este Autoritatea de Certificare şi Plată din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor. Organismele responsabile cu efectuarea plăţilor către beneficiari sunt: a) Autoritatea de Certificare şi Plată pentru POS Mediu şi POS Transport (plăţi directe); b) Unităţile de Plată înfiinţate în cadrul ministerelor în care funcţionează Autorităţile de Management pentru celelalte Programe Operaţionale (plăţi indirecte). Un organism independent de pe lângă Curtea de Conturi din România a fost desemnat ca Autoritate de Audit.

            Ministerul Economiei şi Finanţelor a elaborat CSNR în cooperare cu un număr mare de instituţii şi organizaţii. În plus, consultările dintre parteneri cu privire la elaborarea PND şi a Programelor Operaţionale au generat reacţii substanţiale din partea partenerilor relevanţi, acestea fiind luate în considerare în procesul de elaborare a CSNR.  

   1.3 Utilizarea fondurilor structurale în scopul finanţării investiţiilor publice 

    Politica de dezvoltare regională  şi de coeziune a UE reprezintă o expresie a solidarităţii financiare a statelor membre, constituind o modalitate de distribuţie a contribuţiilor acestora la bugetul comunitar, în favoarea ţărilor şi regiunilor mai sărace ale Uniunii. Politica UE de dezvoltare regională şi de coeziune este pusă în aplicare, conform Reglementarii (CE) nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 relativă la dispoziţiile generale privind Fondurile structurale de trei fonduri:

• Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);
• Fondul Social European (FSE) şi
• Fondul de Coeziune.

   Anterior, această politică era implementata de aceste trei Fonduri, plus:

• Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA), Secţiunea Orientare.
• Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului.

     Politica de dezvoltare regională şi de coeziune ocupa locul doi, ca pondere în bugetul UE, după PAC, deţinând 35% din acest buget. În perioada 2007-2013, cheltuielile pentru aplicarea politicii de dezvoltare regională şi de coeziune se vor cifra la 308 miliarde de euro faţă de 236 miliarde de euro în perioada 2000- 2006, crescând între cele două perioade cu 30,5%. Majorarea fondurilor alocate acestei politici s-a impus, ca urmare extinderii UE cu 10 state în 2004 şi cu România şi Bulgaria de la 1.I.2007, ceea ce a accentuat disparităţile între ţările şi regiunile din UE.

        Principalele modificări în raport cu perioada 2000-2006 în materie de politici de dezvoltare regională şi de coeziune sunt următoarele: Această politică este mai focalizată pe agenda reînnoita în favoarea creşterii economice şi ocupării forţei de muncă („Strategia de la Lisabona”); Politica de dezvoltare regională şi de coeziune s-a modernizat, prevăzând

o abordare mai strategică; FEDR va sprijini programele axate pe dezvoltarea regională, restructurarea economică, întărirea competitivităţii şi cooperarea teritorială în ansamblul UE. Finanţarea prioritară se referă la cercetare, inovaţie, protecţia mediului şi prevenirea riscurilor, în timp ce infrastructurile continuă să joace un rol important, în special în regiunile mai puţin dezvoltate.

      În vederea atingerii obiectivului global şi a obiectivelor specifice⁷ şi pornind de la aspectele identificate în etapa de analiza socio-economica, au fost formulate şase priorităţi naţionale de dezvoltare pentru perioada 2007-2013:

1. Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere.

2. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport.

3. Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului.

4. Dezvoltarea economiei umane, promovarea ocupării şi incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative.

5. Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol.

6. Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării.

      O contribuţie importantă la atingerea acestor obiective o va avea finanţarea nerambursabilă acordată prin Fondurile structurale şi de Coeziune ale UE. Potrivit alocaţiilor financiare indicative în perioada 2007-2013, România ar urma să primească de la UE, conform datelor Comisiei Europene, fonduri structurale şi de coeziune în suma de 17.317 milioane euro, din care pentru obiectivul de convergenţă 11.143 milioane euro, plus 5.769 milioane euro de la Fondul de Coeziune, precum şi 404 milioane euro pentru obiectivul cooperării teritoriale europene.

      Se apreciază ca alocaţiile anuale destinate României din Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune să se ridice la un nivel de aproape patru ori mai mare faţă de nivelul actual al fondurilor furnizate ţării noastre de „instrumentele de pre-aderare” (PHARE, ISPA şi SAPARD). Menţionăm că diferenţa dintre totalul general al fondurilor comunitare ce se vor acorda României în perioada 2007-2013 în valoare de circa 31 miliarde euro şi suma de 17,3 miliarde euro, alocate ţării noastre în aceiaşi perioada prin Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, este destinată, în principal, aplicării în România a politicii agricole comune şi a politicii economice în domeniul pescuitului şi pentru implementarea acquis-ului Schengen, ţara noastră devenind frontiera externă a UE.

      Cofinanţarea de către ţara noastră a programelor operaţionale şi a proiectelor necesita sume considerabile. Se apreciază că aceasta cofinanţare în perioada 2007-2013 s-ar cifra la 4,55 miliarde euro, din care: 3,1 miliarde euro cofinanţare publica şi 1,45 cofinanţare privată.

      Cofinanţarea ar reprezenta:

• pentru obiectivul „Convergenta” 15% din cheltuielile publice, finanţate prin FC şi 25% din cheltuielile publice finanţate prin FEDR şi FES, care se poate reduce la 20% în cazuri excepţionale.
• pentru obiectivul „Cooperare Teritorială Europeană”, cota de cofinanţare este de 25%, putând fi redusă, în anumite condiţii, la 15%.

         Nivelul insuficient al resurselor financiare⁸ destinate cofinanţării programelor operaţionale şi proiectelor ar atrage după sine pierderea unor sume cuvenite ţării noastre. În vederea asigurării, pe cât posibil, a capacităţii necesare de cofinanţare se întreprind sau se pot întreprinde următoarele măsuri: atragerea într-o măsură cât mai mare a capitalului privat la cofinanţarea naţională a programelor şi proiectelor finanţate de FS/FC; facilitarea accesului la finanţare bancară internă şi externă a cofinanţării FS/FC, în special a autorităţilor locale; transferul de la bugetul central la bugetele locale de sume sporite pentru cofinanţări; negocierea cu UE a unor cote mai reduse de cofinanţare naţională, în cazuri justificate, în cadrul prevederilor legislaţiei comunitare etc.

      Obiectivul global al Planului Naţional de Dezvoltare (PND) pe perioada 2007-2013 este: Reducerea cât mai rapidă a disproporţiilor de dezvoltare socioeconomica între România şi Statele Membre ale Uniunii Europene. După cum am mai arătat, se estimează că România putea să sporească PIB-ul pe locuitor de la 31% din media UE în 2004 la 41% în 2015. Obiectivele generale pentru instrumentele structurale (ÎS) sunt reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi statele membre ale UE şi generarea unei creşteri suplimentare de 10% a PIB până în 2015.

       Se considera că instrumentele structurale reprezintă resursa cea mai importantă de care va beneficia România pentru a face fata schimbărilor şi provocărilor. Accelerarea procesului de convergenţă în UE, prin valorificarea şi creşterea potenţialului endogen, va depinde de eficienţă şi coerenta cu care se vor aplica instrumentele structurale de către instituţiile implicate în acest proces. Se urmăreşte, de asemenea, ca Fondurile Structurale să aibă un impact cât mai puternic asupra dezvoltării teritoriale echilibrate şi reducerii decalajelor regionale în România (de exemplu, reducerea disproporţiilor dintre regiunea Bucuresti-Ilfov şi celelalte regiuni, asigurarea unui echilibru de dezvoltare între estul şi vestul ţării, soluţionarea subdezvoltării cronice a regiunilor din nord-est şi sud şi, în general, rezolvarea disparităţilor dintre regiunile subdezvoltate şi cele dezvoltate). Regiunile rămase în urma vor primi fonduri proporţional mai mari decât regiunile dezvoltate, pentru a diminua decalajele dintre ele.

           Simularea impactului macroeconomic a arătat ca alocarea Fondurilor Structurale⁹ şi a Fondului de Coeziune, împreuna cu cofinanţarea naţională, vor permite realizarea obiectivului global şi obiectivelor specifice ale PND şi ale Cadrului Strategic Naţional de Referinţă.

              Defalcarea finanţărilor de coeziune pe Priorităţi Tematice şi, în subsidiar, pe Programe Operaţionale şi pe Fonduri a fost stabilită pe bază mai multor factori:

6. Stadiul de dezvoltare al economiei româneşti;
7. Decalajele generale şi sectoriale/regionale în comparaţie cu nivelurile UE;
8. Integrarea Strategiei Lisabona revizuite în modelul de dezvoltare al României;
9. Valoarea imensă a necesarului de investiţii pentru infrastructura de bază;
10. Nevoia de a spori competitivitatea economică;
11. Corelarea sprijinului pentru creşterea competitivităţii cu dezvoltarea unor resurse umane suficiente şi bine calificate;
12. Costurile aferente conformării la acquis-ul comunitar după aderare;
13. Modelele de alocare a Instrumentelor Structurale folosite în UE, în special în nboile state membre, al căror stadiu de dezvoltare este mai apropiat de situaţia existentă în România.;
14. Alocarea Fondului de Coeziune de 1/3 din anvelopa financiară.

             Suma totală a Fondurilor Structurale şi de Coeziune alocate României este de 19,668 miliarde Euro, din care 12,661 miliarde Euro reprezintă Fonduri Structurale în cadrul Obiectivului "Convergenta", 6,552 miliarde Euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune, iar 0,455 miliarde Euro sunt alocate Obiectivului "Cooperare Teritorială Europeană" (inclusiv transferurile la Instrumentul pentru Asistenţă de Pre-Aderare - IPA şi Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat - ENPI).

              Alocările anuale din Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) şi Fondul European pentru Pescuit sunt incluse în scop informativ, în conformitate cu cerinţele Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006.

              Alocarea CSNR în cadrul Obiectivului "Convergenţă" şi Fondului de Coeziune necesita o cofinanţare naţională estimata la 5,53 mld Euro, constituita atât din surse publice (77% din totalul cofinanţării), cât şi din surse private (23%). Autorităţile de Management au responsabilitatea de a asigura managementul şi implementarea eficientă şi corectă a Instrumentelor Structurale şi a Programelor Operaţionale, astfel încât să se obţină beneficiile sociale şi economice maxime. Acţiunile lor vor fi desfăşurate în întregime în conformitate cu legislaţia actuală din România şi UE şi cu politicile guvernamentale.

               Autorităţile de Management îşi vor coordona activitatea cu alte Ministere şi parteneri sociali şi vor dezvolta un parteneriat real şi eficace în vederea obţinerii unui impact socio-economic real. Astfel, se va urmări maximizarea valorii şi impactului proiectelor care contribuie la strategiile Programelor Operaţionale şi atingerea tintelor propuse.Autorităţile de Management pot delega o parte din sarcini Organismelor Intermediare, însă păstrează responsabilitatea globală pentru execuţia corectă a sarcinilor delegate.

                   Statutul şi rolul unui OI vor fi definite de gama de sarcini delegate de Autoritatea de Management respectivului OI şi vor fi diferite în funcţie de acordurile încheiate cu Autorităţile de Management. Aceste acorduri vor fi guvernate de contracte de servicii încheiate între Autorităţile de Management şi Organismele Intermediare respective, ale căror clauze sunt obligatorii.

                  Ministerul Finanţelor Publice a fost desemnat să îndeplinească  rolul de Autoritate de Certificare pentru toate Programele Operaţionale, fiind responsabil de certificarea declaraţiilor de cheltuieli şi a cererilor de plată înainte de transmiterea acestora la Comisie, în conformitate cu prevederile Articolului 61 din Regulamentul nr. 1083/2006 privind prevederile generale referitoare la Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune. Autoritatea de Certificare funcţionează în cadrul Fondului National, fiind utilizata astfel experienţa din perioada de pre-aderare. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Capitolul II – Axa III POS CCE 

Managementul nu reprezinta decit motivarea altor oameni

(Lido Anthony Iacocca ) 
 

2.1 Domeniul Major de Intervenţie 3.1 (DMI 3.1) – Susţinerea utilizării TIC 

         În era informaţională. infrastructura de comunicaţii electronice reprezintă un element critic al competitivităţii regionale. România prezintă decalaje în ceea ce priveşte infrastructura de broadband (comunicaţii electronice în bandă largă), în special din punct de vedere al distribuţiei la nivel teritorial. Experienţa a demonstrat că realizarea reţelelor de broadband tinde să se concentreze în mările oraşe, în timp ce oraşele mici şi zonele rurale sunt neglijate.