Expertiza complexă a mărfurilor textile ( în baza S.A. “Art-Vest”)

MOLDCOOPUNIVERSITATEA COOPERATIST – COMERCIALĂ DIN  MOLDOVA

 

 

                                   Catedra: Merceologie, expertiză şi

                                            marketing al mărfurilor

 

 

 

 

                      TEZĂ ANUALĂ

la tema: Expertiza complexă a mărfurilor textile ( în baza S.A. “Art-Vest”)

 

 

 

                                   Efectuată de studentul: Cristea M.

                             Facultatea    Frecvenţă parţială

                               Specialitatea   ctivitatea vamală

gr.3AV–41c

 

 

 

                                         Conducător ştiinţific:

                                             CobirmanGalina

                                        Lector-asistent

 

 

 

 

CHIŞINĂU-2003

 

 

 

 

 

ÎNTRODUCERE

 

Orice activitate necesită a fi reglementată de un anumit act normativ. Aceasta este o sarcină a statului realizată prin intermediul puterii legislative.

În domeniul expertizei materialelor textile nu există un act normativ unic care să reglementeze expres această activitate. Această activitate se călăuzeşte de unele acte normative care au tangenţe la ea. Ca exemplu poate servi: Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia consumatorului şi reglementările U.E. cu privire la armonizarea legilor privind metode de analiză necesare pentru verificarea calitativă şi cantitativă a materialelor textile.

Legea cu privire la protecţia consumatorului prevede stipulări cu privire la calitatea adecvată a produselor şi anume:

• produsele comercializate şi serviciile oferite trebuie să corespundă documentaţiei normativ-tehnice în vigoare, iar în cazul în care baza documentară lipseşte acestea trebuie să corespundă modelelor de produse ori caracteristicilor produselor şi serviciilor similare;
• cerinţele stabilite în documentaţia normativ-tehnică referitoare la inofensivitatea produselor şi a serviciilor sînt obligatorii;
• produsele se comercializează numai în cazul termenului de garanţie şi valabilitate;
• se interzice comercializarea de produse sau prestare de servicii a căror utilizare în condiţii normale poate pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor. Se interzice producerea şi comercializarea produselor falsificate sau substituite [25, articolul 10].

Micşorarea nivelului de calitate a produsului trebuie să ducă  la reducerea preţului de vînzare a acestuia.

Deasemeanea acest act normativ prevede obligaţiile agentului economic şi drepturile consumatorilor.

Conform articolului 8, în faţa agenţilor economici sînt puse următoarele obligaţii:

• să comercializeze numai produse şi servicii testate şi certificate  conform normelor legale şi care respectă condiţiile calitative prevăzute în contracte;
• să oprească livrările şi să retragă de pe piaţă sau de la beneficiari produsele la care s-a constatat neîndeplinirea caracteristicilor calitative prescrise sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorului;
• să asigure condiţii igienico-sanitare în producţie, pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii conform normelor sanitare în vigoare;
• să măsoare produsele şi serviciile oferite consumatorilor cu mijloace de măsurare şi control adecvate, verificate metrologic în modul stabilit;
• să asigure persoanelor împuternicite de organele controlului de stat condiţii pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
• să aplice tehnologii care să nu producă alterarea mediului înconjurător;
• să elibereze bonuri de casă la produsele comercializate în reţeaua de comerţ

Orice consumator, la procurarea unor mărfuri beneficiază de anumite drepturi. Articolul 4 al Legii cu privire la protecţia consumatorului stipulează următoarele drepturi:

• apărarea de către stat a intereselor legitime;
• protejarea împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a i se presta un serviciu, care-i poate afecta viaţa, sănătatea sau securitatea;
• informaţie completă, corectă şi precisă asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor;
• repararea prejudiciilor cauzate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor;
• sesizarea organelor judiciare sau a altor organe de stat abilitate;
• asocierea în organizaţii pentru protecţia consumatorului

Pentru a avea succes în activitatea de antreprenoriat, orice agent economic este dator să asigure obţinerea unor produse de calitate corespunzătoare dar şi să respecte toate regulile de marcare a produselor. Aceste reguli sînt prevăzute atît în documentele normativ-tehnice cît şi în actele normative naţionale.

Legea cu privire la protecţia consumatorului stipulează următoarele obligaţii ale producătorilor privind marcarea produselor :

• producătorul este obligat să aplice pe produsele fabricate marca fabricii şi emblema comercială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
• marca fabricii include in sine denumirea produsului, producătorului, adresa, numărul de telefon şi/sau fax, standardul sau altă documentaţie tehnică normativă cu care sînt conforme produsele fabricate;
• produsele fabricate de producătorii particulari trebuie să aibă etichetă, în care se indică denumirea produsului, numărul patentului şi denumirea organului care a eliberat acest document, documentaţia tehnic-normativă, al căror obligaţii se extind asupra produsului dat;
• la produsele a căror calitate cu timpul poate să se înrăutăţească (produse alimentare, farmaceutice şi cosmetice) trebuie să fie indicată data fabricării După cum am menţionat mai sus, Legea cu privire la protecţia consumatorului are doar unele tangenţe în ceea ce priveşte expertiza produselor de parfumerie şi cosmetică, însă reglementările U.E. prevăd metode de analiză necesare doar pentru verificarea compoziţiei produselor cosmetice . Aceste reglementări au fost adoptate de către Comisia Comunităţii Europene, luînd în consideraţie mai multe momente cum ar fi:

Este cunoscut că marea majoritate a produselor se consumă  în alt loc decât acela al producerii lor; doar o parte infimă este folosită, uneori, chiar de întreprinderea producătoare, pentru autoconsum. Între momentul în care s-au epuizat operaţiile de producere a unui bun şi acela când el este consumat intervine, de cele mai multe ori, un complex de operaţiuni ca: ambalare, manipulare, încărcare, expediţie, transport, descărcare, aducere în depozitul beneficiarului, depozitare. Existenţa acestor operaţiuni, care presupun un anumit interval de timp, impune necesitatea verificării calităţii şi cantităţii mărfurilor în mai multe faze succesive, începând chiar din momentul fabricării şi până în momentul folosirii lor de către consumator. Acelaşi considerent justifică necesitatea recepţiei, relevând însemnătatea problemelor pe care aceasta de ridică.

În acest context devine clar, chiar în ipoteza în care se efectuează control riguros în timpul procesului de producţie, că recepţia nu poate fi eliminată, ea având rolul unui filtru ce împiedică pătrunderea pe piată a produselor necorespunzătoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1. Principiile generale ale  expertizei mărfurilor textile

Expertiza ca activitate profesională  pe larg se utilizează în diferite domenii aşa ca : marfară  , tehnologică , juridică , criminologică , de audit , ecologică etc.

    Competitivitatea întreprinderii , iar în final cea a ţării depinde de competitivitatea produselor , deoarece concurenţa pe piaţă în linii generale se desfăşoară între diferite produse . Competitivitatea produselor e o totalitate de caracteristice tehnice sau merceologice care a sigură unui produs avantaje substanţiale faţă de produsele similare concurente . Evaluare acestor caracteristici este domenial de activitate a expertizei marfare (20).

    Expertiza marfară - e aprecierea expertului a caracteristicilor de bază a mărfurilor,  a modificărilor lor în procesul de circulaţie a mărfurilor şi prezentarea concluziilor competente şi independente atât de producător cît şi de beneficiar , care se pot utiliza în rezolvarea unor probleme de arbitraj. La efectuarea expertizei pot fi supuse toate caracteristicile de bază a produsului : sortimentală , calitativă , cantitativă şi valorică .

    Aprecierea expertă - e totalitatea de operaţii pentru evaluarea caracteristicilor unice şi complexe a mărfurilor de larg consum , determinarea indicilor lor şi aprobarea lor de către experţi a conformităţii lor.  Aprecierei experte pot fi supuse mărfuri detaşate , ambalajul unităţilor de marfă , şi partide de marfă . Expertiza partidelor de marfă se prezintă ca o totalitate a expertizei unităţilor de marfă care au caracteristici comune proces de producere , materie primă , proces tehnologic , mijloace de transport unice .

     Obiectivul expertizei marfare e prezentarea aprecierii cantitative ăi calitative precum şi factorii care influenţează asupra lor.  Pentru atingerea acestor obiective sunt necesare următoarele activităţi :

- alegerea corectă a proprietăţilor şi indicilor sortimentului şi a calităţii mărfurilor

- evaluarea şi corelarea indicilor reali cu cele standardizate

- determinarea indicilor calitativi probabili sau coeficientul lor ponderat

- determinarea caracteristicilor cantitative şi valorice a mărfurilor

- cercetarea surselor de informaţie pentru efectuarea expertizei

- analiză şi aprecierea rezultatelor obţinute pentru întocmirea raportului de încercări şi prezentarea recomandaţiilor (20).

    Principiile expertizei marfare includ următoarele cerinţe faţă de activitatea experţilor .

  -Obiectivitatea - constă în provenirea s-au eliminarea subiectivismului la efectuarea expertizei acest principiu nu este uşor de respectat , întrucât la baza aprecierilor experte efectuate de specialişti , din start sunt incluse elementele subiective . Fiecare expert se distinge prin gusturi individuale , opinii , niveluri de competenţă profesională şi alte particularităţi personale.

  - Independenţă experţilor este un principiu pe care se bazează subiectivitatea lor.   Esenţa independenţei constă în aceea că expertul trebuie să fie independent de orice parte cointeresată în rezultatele expertizei . Aceste părţi cointeresate pot fi producătorii , comercianţii şi consumatorii .

   - Competenţa experţilor este asigurată de nivelul de pregătire în domeniul ştiinţei merceologice şi experienţă în activitatea sa . Pentru realizarea expertizei marfare  sunt necesare cunoştinţe profunde în cunoaşterea produselor a proprietăţilor fizica şi fizico- chimice , inclusiv a factorilor ce influenţează asupra acestor proprietăţi. Expertul trebuie să aibă cunoştinţe în domeniile tehnologiei obţinute şi circulaţiei mărfurilor activitatea comercială principiul formării preţurilor , marketing , managment , drept  etc. .

   - Abordarea sistematică e necesară expertului în aprecierea tuturor indicilor . Esenţa ei constă în sistematizarea şi prezentarea într-o anumită sistemă a indicilor necesari pentru efectuarea expertizei . De exemplu la aprecierea expertă a produsului e foarte important de a atribui indicii la o anumită grupă , subgrupă , tip , varietate . Această sistematizare trebuie să se bazeze pe alegerea corectă a indicilor clasificării .

    Cu atât mai mult este important că aceşti indici să aibă un caracter principial şi nu ocazional .

  - Principiul eficacităţii constă în aceea , că rezultatele finale a expertizei marfare să contribuie la utilizarea raţională a mărfurilor , organizarea circulaţiei mărfurilor şi reducerea materiei prime , a energiei electrice , braţelor de muncă , şi inclusiv a pierderilor materiale şi marfare . De exemplu , la aprecierea expertă a mărfurilor noi experţii trebuie să ţinem cont de mărirea sau reducerea consumului de materie primă , cheltuielile de producere , distribuirea şi comercializarea lor , după care se întocmeşte raportul cu privire la principiul eficacităţii de introducere în procesul de producerea în masă sau serie mică .

  -Inofensivitatea mărfurilor la momentul actual are o importanţă deosebită. Aportul primordial o deţin experţii în acest domenii . La efectuarea expertizei specialiştii trebuie să ţină cont de inofensivitatea reală sau posibilă , nivelul nociv al mărfurilor care pot dăuna serviciilor comerciale , vieţii , sănătăţii şi proprietăţii consumătorilor şi mediului înconjurător . Acest principiul este inclus şi în expertiză ecologică la care se referă aprecierea inofensivităţii marfare pentru consumator şi mediu ambiant(20) .

Expertiza marfară , care se bazează  pe principiile sus numite , se consideră una din tipurile activităţii de apreciere , la care se referă şi aprecierea merceologică  , consumistă , controlul calitativ şi cantitativ , certificarea conformă.  Pentru toate aceste activităţi de apreciere sunt particularităţi comune şi distinctive.

 

2.  Expertiza merceologică  a ţesăturilor  comercializate

în magazinul SA. „ART-VEST”

    Expertiză merceologică este una din cele mai importante tipuri a expertizei marfare. Celelalte tipuri (sanitaro-igienică, veterinară) completează expertiză merceologică dar nu întotdeauna sunt obligatorii .

    Necesitatea efectuării expertizei merceologice este condiţionată de esenţa ei şi în primul rând , că la baza ei se află aprecierea organoleptică , ceea ce o apropie mult de aprecierea mărfii de către consumători .

    Avantajele metodei organoleptice sunt rapiditatea şi accesibilitatea efectuării aprecierilor , deoarece nu necesită mijloace şi utilaj special . Tot  odată această metodă nu e lipsită de dezavantaje şi anume de prezenţa subiectivismului .

    Metoda organoleptică de apreciere experte include : olfactivă , gustativă , vizuală , palpabilă care nu întotdeauna pot fi cuantificaţi şi în practică deviază de la aprecierea unui expert de altul. La aprecierea organoleptică a diferitor grupe de mărfuri se selectează metodele specifice pentru aceste mărfuri. Aprecierea aspectului exterior este obligatorie pentru toate grupele de mărfuri pe când celelalte se aplică în funcţie de tipul de marfă (6).   

    Expertiza cantitativă – e aprecierea caracteristicilor cantitativi a mărfurilor prin utilizarea metodelor de măsură. Destinaţia expertizei merceologice cantitative e determinarea cantităţii unităţilor marfare dintr-o partidă, cantitatea caracteristicilor unităţilor marfare şi complexitatea ambalajului unităţilor marfare .

Cea mai des utilizată e recepţia mărfurilor după cantitate în cazul divergenţilor dintre furnizor şi beneficiar .

      Expertiză cantitativă se deosebeşte de recepţia mărfurilor după cantitate prin aceea că la apreciere participă experţii şi nu participanţii transferului responsabilităţii asupra bunurilor de materiale a unei persoane. Luând în consideraţie aspectul independent şi mai obiectiv al experţilor rezultatele expertizei cantitative sunt veridice şi pot fi considerate ca rezultate finale de ambele părţi cointeresată.

       Rezultatele expertizei pot fi contestate  de una din părţi. În acest caz expertiza cantitativă se repetă şi poate confirma sau infirma rezultatele . Rezultate noi necesită să fi argumentate înscris.

       Regulile de petrecere a expertizei cantitative include următoarele etape :

1. Examinarea preliminară a documentelor ce însoţeşte marfă . Se examinează corectitudinea întocmirii lor . Nu se admit corectări ne conformate . Se observă prezenţa ştampilelor , semnăturilor etc. .

2. Determinarea indicilor cantitativi cu ajutorul mijloacelor de măsură . Măsurarea poate fi totală sau selectivă . Expertizei cantitative totale se supun mărfurile ce nu sunt ambalate ( fructe , legume ) şi mărfuri ambalate ce nu au masa , lungimea , sau volumul fixat pe fiecare ambalaj. Expertizei cantitative selectivă se supun mărfurile ambalate ce au aceiaşi masă fixată pe fiecare ambalaj (5) .

      Mărimea lotului prelevat este ales de expert dar nu mai mic decât cel fixat în standarde. În timpul efectuării expertizei cantitative expertul a trage atenţie la starea ambalajului , intactul sigiliilor şi şnururilor pentru legarea baloturilor .

  Deschiderea ambalajului fără prezenţa expertului poate fi motiv pentru renunţarea efectuării expertizei. În cazul fixării devierilor expertul întocmeşte actul efectuării expertizei cantitative în care prezintă rezultatele expertizei .

      Expertiza calitativă - este aprecierea caracteristicilor calitativi de către experţi şi confirmă cu documentele normativ tehnice .

     În funcţie de destinaţie expertiza calitativă poate fi de cinci tipuri. Fig.4.3.1.

1.Expertiza calitativă  de recepţie – e aprecierea calităţii mărfurilor pentru confirmarea veridicităţii rezultatelor recepţiei mărfurilor. Baza efectuării expertizei calitative de recepţie poate fi :

Divergenţa dintre furnizor şi beneficiar în urma controlului de recepţie efectuat de beneficiar în absenţa furnizorului şi imposibilitatea prezenţei lui la recepţia repetată ;

 

 

 

 

Fig.4.3.1. Clasificarea expertizei calitative                               

 

Necorespunderea de facto a calităţii cu documentele însoţitoare ;Depistarea deteriorării ambalajului; Pierderile calitative în urma trasportării şi păstrării mărfurilor. Regulile procedurii expertizei calitative de recepţie.Examinarea tuturor documentelor ce însoţesc marfa .

Expertiza calitativă a mărfurilor include : selectarea indicilor calitativi a mărfurilor, stabilirea obiectivelor şi a condiţiilor de examinarea .Prelevarea eţantionului pentru efectuarea expertizei .

În urma efectuării expertizei are loc fracţionarea lotului după diferite gradaţii calitative ( standarde , nonstandarde , rebut deşeuri , sortul 1,2 etc.) .Întocmirea actului de expertiză a mărfurilor .

Controlul ţesăturilor se efectuează la majoritatea bucăţilor sau la cel puţin 10 procente din cantitatea lotului cu ocazia recepţie , dar la vânzare , lucrătorul respectiv trebuie să verifice atent fiecare bucată oferită cumpărătorului .

Următoarea etapă a expertizei ţesăturilor examinarea etichetei tehnice .

Pentru ţesături , în general sunt asemănătoare datele pe care trebuie să le conţină eticheta. Aceasta trebuie să fie în măsură de a furniză cumpărătorului informaţiile pe care are nevoie (inclusiv calitatea şi preţul) . Eticheta este prinsă de balotul de ţesătură.  Sintetic , se prezintă cuprinsul unei etichete tehnice pentru o ţesătură tip bumbac :

 Întreprinderea – “Tirotex” 

Articol            - 5813

Desen , culoare – 14190

Lăţimea , cm – 80

Gost – 161-75

Conţinutul fibros – 50% PES+50%Co

Lungimea totală , m – 70,4

Lungimea netă – 70,2

Calitatea – 1

Preţul , 1m – 12,00 lei

Data fabricaţiei – 15 mai 2002

Semnul de control – OTK – 2 .

        Faţă de această etichetă cu mai mare pondere în utilizare , se mai întâlnesc şi următoarele forme :

      - Denumirea întreprinderii producătoare este în scrisă pe partea inversă  a cartonului (etichetă) cu însemnul care de fapt , simbolizează marca de fabricaţia a întreprinderii ;

      - La finele etichetei (în partea inferioară) sunt imprimate simbolurile de întreţinere ;

      După examinarea etichetei tehnice se examinează aspectul ambalării baloturilor.

      Pe parcursul circuitului tehnico-economic calitatea produselor se modifică ne întrerupt ca urmare a acţiunii factorilor interni şi externi, a ne respectării condiţiilor formate de păstrare şi transport .

       Unul din factorii ce influenţează calitatea ţesăturilor e ambalarea. Ambalarea – asigură protejarea şi păstrarea ţesăturilor în procesul de transportare , depozitare , asigură comoditatea manipulării lor şi protejează de acţiunea factorilor atmosferici .  Ambalajul poate fi primar şi secundar (exterior) .

       Ambalaj primar pentru ţesături se consideră : hârtia , celofanul sau pelicula de polietilenă .

        Ţesăturile cu lăţimea (pentru ţesături de bumbac şi in ) mai mare de 100 cm , lână  – mai mare de 80 cm , mătase mai mare 70 cm se rulează  îndoite la mijloc . Marginile baloturilor rulate pe toată lungimea se lasă ne acoperite , iar cele îndoite balotul se acoperă pe marina îndoirii ţesăturii .

         Ţesăturile de culori deschise, pentru lenjerie, prosoape, portiere se ambalează complet. Baloturile ambalate se leagă cu şnur de bumbac sau din fibre chimice în două locuri sau în forma de cruce. Ambalajul primar este obligatoriu pentru transportarea ţesăturilor cu toate tipurile de transport la distanţe mari . Suplimentar pentru aceasta se foloseşte ambalajul secundar care poate fi (8) :

     - lăzi din placaj sau lemn;

     - teancuri –  câteva baloturi legate înpreună cu acoperirea pe părţile lateral cu plăci din carton sau placaj şi legate cu sârmă sau panglică  metalică; 

     - saci din ţesătură  crudă.

     După examinarea ambalării ţesăturilor are loc aprecierea nemijlocită a ţesăturii.   Calitatea ţesăturilor se stabileşte în funcţie de prezenţa şi numărul de defecte pe o lungime convenţională de ţesătură .

      Gravitatea şi numărul defectelor reprezintă un criteriu care împreună cu altele , participă la împărţirea ţesăturilor pe clase de calitate , la calcularea indicatorului nou calităţii prin metoda demeritelor . Defectele sunt urmărite cu multă atenţie atât de furnizor cît şi beneficiar , datorită implicaţiilor asupra caracteristicilor de prezentare de confecţiilor .

       Factorii care determină şi influenţează calitatea sînt tot aceiaşi care pot genera defecte , atunci când nu se respectă întocmai prevederile standardelor cu privire la materiile prime , a prescripţiilor procesului tehnologic etc. .

       Clasificarea defectelor se poate face după provenienţă (sursa generatoare) şi după gradul de distribuire .

        După provenienţă , defectele pot să apară la :

       -materie primă (fire) : dungi de la fire de fineţea neuneformă (îngroşări) fire cu nopeuri , torsionare excesivă , fire lipite etc. ;

       - ţesere : desimi deferite (rărituri sau zone prea dese , desen deplasat în legătură , margini rupte , lipsă de fire (rupte) în urzeală  şi bătătură , cuiburi (găuri) , flotarea firelor de urzeală , fire duble de bătătură greşeli de legătură , pete de ulei , lăţime neuneformă , etc. .

       - Finisare albire incompletă sau excesivă , pete de clor , suprascămoşare pe unele porţiuni , de plasarea desenului imprimat , vopsire neuneformă , dungi de la tunderea neuneformă etc. .

        După modul de distribuire pe ţesătură sunt : locale şi răspândite pe toată suprafaţa .

        După gravitate defectele sunt : critice (100 puncte penalizare) , principale 50 puncte penalizare ) secondare (10 puncte penalizare ) şi minore ( 4 puncte penalizare) .

        După aspect defectele se grupează în trei clase :

       - clasa A ,- defecte tolerabile care nu prejudiciază confecţia finită  ;

       - clasa B ,- defecte care , în anumite limite de dimensiuni şi număr implică scăzăminte ;

       - clasa C ,- defecte inadmisibile .

        În clasa A se cuprind defecte : nopeuri , flameuri , cârcei , fibre străine , aspect neliniştit al culorii , fire îngroşate , biezare , urme de ace etc striaţii uşoare ,. . Vezi tabelul 4.3.1

Principale defecte de aspect ale  ţesăturilor

 

N	Denumirea defectului .	Caracterizare şi cauzele apariţiei .
1	2	3
1	Fire îngroşate , flameuri	Influenţează mult calitatea ţesăturilor de mătase . Provin din filaturi .
2	Nopeuri	Se prezintă ca mici aglomerări de fibre scoase şi se elaborează conţinutului mare de bumbac mort şi impurităţi precum şi a curăţirii incomplete la cordare .
3	Blende de fire	Benzi de culoare , nudiţe sau calitate diferită în ţesătură  .
4	Cuiburi	Ruperea firelor de urzeală şi agăţarea lor de cele vecine .
5	Defecte de culoare în urzeală	Nerespectarea ordinii de aşezare a firelor de urzeală din raportul de culoare al desenului în operaţiile de urzire .
6	Fire lipsa în urzeală sau în bătătură	Ruperea firului în timpul ţeserii şi reânnodarea lui . Afectează  mult rezistenţa ţesăturii .
7	Margini defecte	Se prezintă ca urmare a năvădirii necorespunzătoare a marginii ţesăturii .
8	Lizieră defectă	Este specific ţesăturilor opţinute pe maşina de ţesut STB , şi constă în neasigurarea dimensiunii lizierii a capetelor firelor tăiate ce apar deasupra ţesăturii .
9	Pete nelavabile din finisaj	Pete de rugină , de vopsea şi de manipulare .
10	Pete de calandru	Datorită impurităţilor prinse de valţuri .
11	Dungi de la albire	Ţesătura intră cutată în instalaţia de albit , este prea tensionată şi se contractă în timpul uscării .
12	Dungi de la vopsire	Aspect determinat de nerespectarea procesului de vopsire (viteză  mare de epuizare a coloranţilor de cadă , cutarea ţesăturilor vopsite la uscare pe cilindru ţesături cu fire de torsiuni diferite) .
13	Vopsire neuniformă	Aspect neuniform al culorii determinate de folosirea apei dure, tensionări diferite , acidulare ne corespunzătoare stoarcerii şi uscării ne uniforme precum şi a termofixării ne uniforme .
14	Imprimare ne uniformă	Aspect ne uniform al imprimării cazat de diferenţa de presiune la capetele cilindrului de imprimat , urme de scame şi fire în sistemul de imprimare , montarea greşită a culorilor valţuri de imprimare şlefuiţi ne corespunzători şi lipsei de atenţie la strecurarea pastei de imprimare .
15	Margini oxidate	Defect datorat ne respectării parametrilor de lucru ca: temperatură  , raport de flotă şi concentraţii .
16	Biezarea	Ne respcarea perpendicularotăţii firelor de bătătură cu cele de urzeală determinată de prinderea incorectă în romă de egalizat , coaserea greşită a capetelor ţesăturii şi ne respectarea proceselor tehnologice de finisare .
17	Raport de imprimare deplasat	Pasta de imprimare nu umple complect locul rezervat şi se remarcă  suprapunere de culori , aceasta din cauza dereglării raportului între valţurile de imprimat .
18	Margini ne imprimate	Margini slab imprimate ca urmare a ne respectării procesului tehnologic de imprimare .
19	Sângerări de colorant	Cedarea colorantului ca urmare a folosirii unor coloranţi care nu rezistă la tratamentele ulterioare .
20	Lipsa florului	Porţiuni unde nu se observă florul ca urmare a nelegării firului în canal .
21	Scămoşare ne uniformă	Stratul pufos este ne uniform , ca urmare a tensionării ne uniforme a ţesăturii în timpul scamoşării .
22	Flotări de fire	Firele de urzeală se leagă peste un număr mare de fire de bătătură ca urmare a funcţionării incorecte a iţelor .
23	Fire uleiate	Fire impure datorită însemnării cu cretă uleioasă  sau a murdăririi în timpul prelucrării şi depozitării. Influenţează mult calitatea ţesăturilor albite şi a celor de mătase şi tip mătase .

 

În clasa B se cuprind defecte ca : fir gros vizibil , fir lipsă , pată , dungi sau blendede la vopsire , abateri de la dimensiunea laturii caroului , îngustare a lăţimii, fire uleiate ş . a . În funcţie de mărimea lor aceste defecte se clasifică :de tipul 1 , care au dimensiuni reduse şi nu afectează aspectul comercial al ţesăturii, sunt tolerabile şi nu se marchează ;  de tipul 2 , defecte care fie prin dimensiune , sau fie prin fregvenţa mai mare de un defect la 3 m , nu sunt tolerabile , ele necesitând un scăzământ ;

În clasa C întră defecte care prezente pe ţesătură afectează calitatea confecţiei şi conduc la cuponare . În clasa C se cuprind defecte : fir tensionat , striaţii în urzeală, zone lucioase , zone împâslite zebrate , desime ne uneformă , flor lipsă , diferenţă de nuanţă a lizierei etc. .

       Pentru determinarea sortului ţesăturii de bumbac şi tip bumbac conform GOST 161-75 “Ткани хлопчатобумажные, смешанные и из химических волокон . Определение сортности .” Se divizează în patru grupe :

      1-ţesături pentru rochii

      2-ţesături pentru lenjerie

      3-ţesături pentru căptuşeli , doc , saltele

      4-ţesături cu pluş .

       Pentru ţesături sunt stabilite 1 şi 2 sort . Sortul ţesăturii se determină prin suma punctelor aprecierii defectelor a aspectului exterior şi a indicilor fizico – mecanici. Suma punctelor pentru o lungime convenţională poate fi :

     10-pentru sortul 1

     30-pentru sortul 2 .

     Lungime convenţională :

     40 m – lăţimea ţesăturii este până la 80 cm

     30 m – lăţimea ţesăturii este de la 80 până la 100 cm

     23 m – lăţimea ţesăturii mai mare de cît 100 cm

     20 m – lăţimea ţesăturii cu pluş tăiată până la  100 cm

     10 m – lăţimea ţesăturii cu pluş  tăiat peste 100 cm

     În cazul devierilor lungimii efective de convenţionale suma punctelor aprecierii defectelor locale a aspectului exterior se recalculează pentru lungimea convenţională după formula :   Nc =    Ne • ly

3.Expertiza cantitativă a ţesăturilor

comercializate în magazinul “Art-Vest”      

         Aprecierea calităţii ţesăturilor sa realizat prin compararea sistemului de indicatori efectivi cu cei prevăzuţi de standarde , pe baza probelor prelevate din lot conform GOST-20566-75 “  Ткани и штучные изделия текстильные . Правила приемки и методы отбора проб. în procesul recepţionării drept lot de ţesături se consideră totalitatea baloturilor de ţesături prezentate în acelaşi acte de însoţire şi care corespund calităţii indicate .

         În aprecierea calităţii ţesăturilor unui lot după corespunderea următorilor indicatori : aspectul exterior al balotului , starea ambalării şi informaţia marcării în corelare cu actele însoţitoare , se supun tot volumul lotului - 100% . Pentru aprecierea indicatorilor fizico-mecanici şi igienico - sanitari din lot se prelevează un eşantion în dependenţă de mărimea lotului conform tabelului 4.4.1.

                                                  Prelevarea eşantioanelor din lot 

Mărimea lotului	Mărimea eşantionului prelevat, buc
până la 5000 peste 5000	3 3 şi plus suplimentar o bucată de la următoarele 5000 m

 

          Calitatea lotului determinată de indicatorii fizico-mecanici şi igienico-sanitare se calculează ca valoarea medie a rezultatelor acestor indicatori . Rezultatul ne satisfăcător măcar la unul din indicatorii impune încercarea repetată a unui eşantion dublat prelevat din acelaşi lot . Rezultatul final de determină ca media aritmetică a încercărilor primare şi repetate . Rezultatele obţinute se răsfrâng asupra întregului lot . Fiecare indicator evaluat în timpul încercărilor este revăzut în standardul respectiv .

           Indicatorii fizico-mecanici şi igienico-sanitari prevăzuţi în standarde şi norme interne (lăţimea , masa 1 m²,sarcina de rupere , conţinutul de grăsimi remanente la lână compoziţia chimică , rezistenţa coloranţilor  etc. .) trebuie să corespundă normativelor şi sunt garantate de producători , de aceea încercările de laborator nu sunt obligatorii .

          Aprecierea acestor indicatori se realizează prin metodele de încercări prevăzute în următoarele GOST-uri :

Prelevarea mostrelor pentru încercări - GOST 3810-72

Determinarea dimensiunilor – GOST 3811-72

Determinarea masei 1 m² - GOST 3811-72

Determinarea desimii – GOST 3812-72

Determinarea sarcinii de rupere şi alungirii la rupere- GOST 3813-72

Se utilizează standarde speciale pentru ţesături de anumit tip de fire :

- Pentru ţesăturile de bumbac :

Determinarea rezistenţei culorii – GOST 7913-76

Metodele încercărilor chimice – GOST 6303-72

Determinarea modificării dimensionale la spălat – GOST 9733.12-83

Determinarea rezistenţei culorii – GOST 770-69

Determinarea modificărilor dimensionale la spălat – GOST 9733.12-83

       Standardizarea ţesăturilor şi urmărirea perseverentă a aplicării ei ca mijloc de control al calităţii producţiei atât în întreprinderi , cît  şi la recepţie reţeaua comercială au o deosebită însemnătate pentru normalizarea proceselor de producţia e baza unor indicatori tehnico-economici superiori şi pentru asigurarea populaţiei cu produse de calitate .

       Sortarea ţesăturilor se face după defectele vizibile care se determină după următorul standard .

       Pentru ţesăturile de bumbac conform GOST  161-86 ”Ткани хлопчатобумажные смешанные и из пряжи химических волокон .Определение сортности “ sunt prevăzute 2 calităţi care se determină după numărul de puncte atribuite defectelor . Pentru ţesături sunt inadmisibile următoarele defecte : fire îngroşate , fire lipsă în urzeală sau bătătură mai mult de 3 fire , pete , fire uleiate , pete nelavabilă , din finisaj defecte ale raportului armurii să nu depăşească 5 cm , margini defecte cu lungime mai mare de 2 cm , gofrarea firelor de urzeală mai mult 10 cm , la ţesăturile pentru draperii nu se admit margini defecte acestea defecte se înlătură la întreprinderea producătoare prin tăierea porţiunii respective pe toată lăţimea ţesăturii.

        Pentru toate tipurile de ţesături la calitatea 1 se referă ţesăturile care nu au nici un defect vizibil răspândit . La calitatea 2 se sortează ţesăturile care au un singur defect generalizat vizibil. Ţesăturile care nu se încadrează într-una din calităţi inclusiv ţesăturile de calitatea 3 de in se consideră de clasate .

        La determinarea abaterilor de la normele minime la indicii fizico-mecanici , dacă se consideră  o serie de defecte la care unele sunt consecinţele altora , se punctează  numai defectul care este mai important . La controlul calităţii depăşirea normelor la indicii fizico-chimici şi valorile sub norma a indicilor de conţinut de fibre vegetale , la scurtarea prin înmuiere şi la conţinutul de grăsimi a ţesăturilor de lână nu se iau în consideraţie . Multe defecte se apreciază prin comparare cu mostra etalon , iar în lipsa acesteia , după tabele şi descrieri . Defectele abia vizibile se omit .

        La 20 ianuarie 2003 în cadru echipei de experţi am participat la confirmarea calităţii ţesăturilor cu documentaţia însoţitoare . Participanţii expertizei sunt : merceologul , şef al magazinului SA. “Art – vest “ . N. Dumbravă şefa depozitului de articole vestimentare, E.  Ţurcan şi studentul a anului V a specialităţii “ Drept şi activitatea vamală “ Cebanu A .

        În cadrul expertizei sau examinat prezenţa defectelor în baloturile de ţesături , recepţionate de la combinatul de materiale textile din or. Tiraspol “Tirotex” .

        Partida conţinea 12 baloturi de ţesătură bumbac , 7 baloturi ţesătură stambă  (cit ) , 5 baloturi ţesătură de bumbac pentru lenjerie de pat . Examinării a fost supusă toate baloturile.

        Au fost determinaţi parametrii dimensionali :

        Lăţimea este un indice important al ţesăturilor de care se ţine cont la calculul consumului în procesul de fabricare a articolelor . Lăţimea ţesăturii este legată de lăţimea războiului . În principiu , cu cît lăţimea ţesăturii este mai mare cu atât mai mari sunt posibilităţile de variaţie a aşezării diferitor tipare ( şabloane ) în operaţia croirii şi cu atât mai mult pot fi reduse deşeurile . Lăţimea raţională va fi aceea care va da posibilitate dintr-o suprafaţă dată a ţesăturii să se poată obţine cît mai multe obiecte de îmbrăcăminte cu deşeuri cît mai puţine . Problema lăţimilor optime nu este suficient rezolvată . În practica industrială se consideră totuşi că ţesăturile potrivite pentru croirea diferitor obiecte de îmbrăcăminte trebuie să aibă următoarele lăţimi :

         • Ţesături pentru lenjerie – 70 - 75 cm

         • Ţesături pentru rochii – 90 – 100 cm

         • Ţesături pentru costume – 130 – 140 cm

       Industria textilă produce ţesături cu lăţime mică , înguste , 60 – 80 cm , ţesături cu lungime mijlocie 90 – 100 , şi ţesături cu lăţime mare – 120 – 220 cm .

       În practică  merceologică determinarea lăţimii se efectuează prin măsurarea ţesăturii pe o masă bine întinsă în câteva locuri , iar apoi se calculează media rezultatelor .

       Verificând parametrii dimensionali am constatat următoarele : 2 baloturi cu ţesătură  stambă e aveau lăţimea 50 cm şi lungimea respectiv 42 şi 38 m aceste date corespundeau întocmai cu cele indexate pe etichetă , 5 baloturi cu ţesătură stambă aveau lăţimea 85 cm şi lungimea respectiv 39 ; 40 ; 38.5 ; 40.2 ; 39 cm şi de asemenea corespundea cu datele de pe etichetă . 5 baloturi de ţesătură de bumbac pentru lenjerie de pat aveau lăţimea 1 . 50 m şi lungimea respectiv 34 ; 32.8 ; 30 ; 31.3 ; 33 m şi de asemenea corespundeau cu datele de pe etichetă . În unele cazuri lungimea depăşea datele indicate pe etichetă cu 5, 10 cm , dar se încadra în abaterile prevăzute de marcare – 0.5 m paralel cu determinarea parametrilor dimensionali a ţesăturii se realizează şi recepţia calitativă a ţesăturilor , apreciind aspectul exterior şi prezenţa defectelor ( locul de amplasare , gradul de răspândire , suprafaţa ocupată) conform GOST 161- 86 .

        La ţesăturile din lotul recepţionat au fost depistate defecte ale aspectului exterior locale: 

        La un balot de stambă cu lăţimea de 85 cm şi lungimea 38.5 s-au depistat îngroşeli de fir răzleţe , lungimea cărora nu depăşea 3 mm şi grosimea 1 mm . Conform acestor parametri ţesătura dată corespunde gradaţiei de calitate 1 .

        La două baloturi de ţesătură stambă cu lăţimea 150 cm şi lungimea de 42 şi 38 m au fost depistate defecte : ciubiri răzleţe în număr de 2 fire . Datorită faptului că ţesătura cu acest defect are desen imprimat , defectul este practic invizibil , iar limita admisibilă a acestui defect este de 5 fire pe 1 cm de lungime . Respectiv calitatea ţesăturii de categoria 2 corespunde cu cea indicată pe etichetă .

        La un balot de ţesătură de lenjerie de pat a fost depistat un defect – fir murdar de ulei pe toată lungime ţesăturii . Conform GOST – ului el este eliminat prin tăiere la distanţa de 1 cm în ambele părţi de la locul defectului . Practic la toate ţesăturile finisat prin operaţia de imprimare au fost depistate deplasări neînsemnate ale desenului imprimat , dar care nu le efectează aspectul exterior şi nu condiţionează trecere lor la o categorie mai joasă de calitate. Aprecierea aspectului exterior în procesul recepţionării calitative a confirmat faptul prezenţei controlului calităţii la întreprinderea producătoare .

        În lipsa laboratorului specializat în cadrul magazinului ceilalţi indici au fost determinaţi în laboratorul de expertiză a UCCM.

4.Expertiza calitativă  a ţesăturilor

comercializate în magazinul “Art-Vest”      

     

        În aprecierea calităţii ţesăturilor indicatorii fizico-mecanici au importanţa deosebită  . Ei carcterizează dependenţa ţesăturilor de felul fibrelor şi firelor , de structură , de modul de finisare . Indicatorii de calitate fizico-mecanici principali a ţesăturilor sunt : grosimea , lăţimea , masa 1 m² , desimea în urzeală şi bătătură , sarcină de rupere , alungirea la rupere , alungirea la rupere , rezistenţa la uzură prin frecare .

Epruvete pentru petrecerea expertizei au fost prezentate de magazinul S.A. “ART – VEST ”.

        Determinarea indicatorilor se efectuează prin încercări pe baza probelor prelevate din lot . Proba nu se taie chiar de la capătul bucăţii . Mărimea ei variază în dependenţa de materia primă şi de lăţimea ţesăturii . Se ia în toată lăţimea ţesăturii , iar lungimea variază de la 1 până la 2 m  în funcţie de lăţimea ţesăturii şi de încercările care urmează a se efectua . S-au determinat următorii indici .

        Grosimea ţesăturilor are un rol deosebit în aprecierea generală a calităţii şi a destinaţiei lor . Prin grosimea se caracterizează capacitatea materialului de a se drapa , de a forma cute caracteristice . Ţesăturile subţiri formează cute libere , bine conturate , frumoase , iar ţesăturile groase formează doar contururi generale . Grosimea ţesăturilor influenţează proprietăţile de termoizolare a îmbrăcămintei : cele groase sunt mai călduroase de cît cele subţiri din aceeaşi materie primă .

        Grosimea ţesăturii depinde de natura şi proprietăţile materiei prime de grosimea şi tensiunea firelor , de legătură şi desimea în urzeală şi bătătură  . Operaţiile de finisare ca piuarea şi scămoşarea măresc grosimea , iar operaţiile de calandrare şi egalizarea ( lărgirea ) micşorează grosimea lor . Grosimea ţesăturilor variază între 2 şi 3 de metre ale firelor utilizate în funcţia de structură . Pentru diferite categorii de ţesături , grosimea variază de la 0.1 până la 4 mm . Practic grosimea se determină cu micrometrul .

        Masa ţesăturilor se poate exprima prin greutatea unui metru liniar şi greutatea pe 1 m² . În comerţ se foloseşte greutatea pe metru liniar , iar în industria textilă în standarde în cercetările ştiinţifice indicatorul e greutatea 1 m² . Facturii ce influenţează masa ţesăturii sunt: fineţea firelor , desimea lor , finisarea şi umiditatea . Masa face posibilă aprecierea cantităţii de materia primă întrebuinţată pentru producerea ţesăturii şi indirect a grosimii materialului . Ţesăturile cu masă mare pe m² presupun un consum mai mare de materie primă . Ţesăturile cu o masă micşorată în comparaţie cu cea prevăzută în standard arată o calitate mai redusă . Ţesăturile din punct de vedere al masei pot fi : uşoare , mijlocii şi grele . Masa ţesăturii influenţează domeniul lor de utilizare . Ţesăturile uşoare de lână se întrebuinţează pentru rochii pentru femei şi copii , cele mijlocii pentru costume , iar ţesăturile grele sunt utilizate pentru paltoane şi pardesiuri .

        Masa pentru m² se determină prin cântărirea unei mostre condiţionate şi tăiate pe fir . Se recomandă ca mostra să aibă minimum 0.25 m² 

        Desimea este unu dintre indicii de bază a calităţii şi a structurii ţesăturilor . Desimea unei ţesături se caracterizează prin numărul de fire pe o porţiune de 10 cm pe direcţia urzelei şi pe direcţia bătăturii . Aceasta constituie desimea reală . Desimea unei ţesături depinde de fineţea firelor utilizate , de felul legăturii de finisare . Ea se alege în concordanţă cu tipul ţesăturii şi cu destinaţia ei . Schimbarea desimei ţesăturii conduce , la rândul ei , la schimbarea multor proprietăţi ca : greutatea 1 m² , rezistenţa , alungirea , rezistenţa la frecare , moliciunea , contracţia la umezire , viteza de pătrunderea a aerului etc. Astfel cu cît o ţesătură este mai deasă , cu atât este mai durabilă , având firile bine legate . Ţesăturile mai puţin dese sunt mai uşoare şi mai puţin rezistente .

       Pentru o reprezentare mai clară a desimii ţesăturilor şi ca indicaţia privind comportarea ţesăturilor din punct de vedere al desimii lor , se foloseşte indicile desimii relativă E , care se calculează se parat pentru urzeală şi pentru bătătură ( )     S – numărul de fire pe 10 cm ;

Nm – numărul metric al firului ;

C – coeficient egal cu 75 pentru ţesăturile de lână  sau cu 80 pentru celelalte ţesături;

E – desimea relativă , în % . 

      În cazul în care firele umplu complet suprafaţa ţesăturii , fără a lăsa spaţii intermediare între ele şi fără a excita presiunea reciprocă , desimea relativă este de 100% .

      Lungimea de ţesătură pe care se numără firele pentru determinarea desimii se ia în funcţie de desimea ţesăturii , după cum şi arată în continuare: